Diferențe...

Suntem diferiți...ba chiar pot să spun că nu semănăm deloc, chiar dacă e mamă și copil, chiar dacă e frate și soră și chiar dacă sunt gemeni. Și când spun că suntem diferiți nu mă refer la cum arătăm, ci mă refer la lucrurile despre care lumea nu prea mai amintește azi ...mă refer la ceea ce avem în noi, la suflet, la modul de a gândi, la modul de a rezolva lucrurile, la personalitatea fiecăruia și multe altele...

Cum reușesc oamenii să se înțeleagă dacă gândesc diferit, acționează diferit, lucreză în modul lor și fiecare are propriul său stil de viață...de multe ori mă gândeam că dacă 2 oameni sunt diferiți nu reuseșc să se înțeleagă deloc, dar cum reușesc dacă sunt mai mulți la un loc? Dar asta ar însemna ca nimeni să nu aibă prieteni, familie, soț, soție,...de fapt din asta rezultă că am trăi singuri, fiecare cu lumea lui.

Dar totuși, dacă suntem așa de diferiți care este elementul care ne ține împreună ?

Multă lume consideră că destinul ne ține împreună...dar eu cred că un lucru mai mare și mai important decât destinul este EL, Dumnezeu. Eu cred că El ne pune împreună și tot EL face lucrurile în așa fel încât să ne înțelegem, să ne acceptăm, să renunțăm la anumite lucruri și să schimbăm defecte la noi...El este cel care ne pune împreună, dar tot El ne ajută și să stăm împreună.

da...zâmbim diferit, gândim diferit,plângem diferit, acționăm diferit, privim diferit...dar asta nu înseamnă că trebuie să trăim singuri în lumea noastră...ci asta înseamnă că trebuie să lucrăm împreună pentru EL, pentru că fiecare are ceva special care să clădească o relație!

Suntem unici, iar diferențele dintre noi sunt pentru a ne face mai puternici, pentru a experimenta mai multe lucruri, pentru a ne întări caracterul și la sfârșit pentru a putea spune că: ”Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe EL” și nici difetențele dintre noi nu ne pot opri pentru ca să lucrăm cât mai mulți pentru Tatăl nostru.

...faptul că trăim nu a fost ideea noastră și faptul că respirăm a fost cadoul Lui pentru noi!

Noi toți suntem un gând a lui Dumnezeu și încă unul genial!...

Acel ”ceva”...

Mulți oameni nu înțeleg că frumusețea vine din interior... frumusețea e mai mult decât chipul unei persoane, e mai mult decât o haină nou nouță, mai mult decât ceea ce ai în dulap acasă sau cumperi în fiecare zi, doar pentru a fi mai atrăgător.

Frumusețea e formată din acel ”ceva” care e specific fiecărei persoane. Nici cel mai bogat om din lumea aceasta nu ar avea bani ca să cumpere un gram de frumusețe. De ce?... pentru că nu ai nevoie de bani ca să fii frumos.... frumusețea e în om, nu trebuie sa o cumperi, o ai deja...doar că trebuie să înveți să dezvolți acel ”ceva” care Creatorul a pus în fiecare.

Vrem de multe ori să înghețăm timpul, să păstrăm clipele frumoase, facem poze în momentele în care arătăm bine, în care suntem tineri ... pentru că ne dorim ca amintirea să aducă ceva frumos, ceva pur... ne dorim ca frumusețea să nu dispară, sau cel puțin la bătrânețe să ne aducem aminte de ea....

În fiecare zi luptăm să arătăm cât mai bine, dar de ce nu luptăm să fim cât mai buni, mai calmi, mai darnici, să fim cât mai aproape de El? E trist că nu luptăm pentru acel ”ceva” care este în noi, și ne mulțumim cu ceea ce suntem, ne justificăm frumosul prin lucrurile materiale, ne oprim să judecăm o persoană după cum arată și...

Dacă judecăm un cadou după ambalajul său ne putem înșela, pentru că după un ambalaj scump și frumos se poate ascunde o piatră fără valoare, pe când în spatele unui ambalaj urât și învechit se poate ascunde cea mai valoaroasă perlă.

Frumusețea are nevoie de timp pentru ca să se transforme în cea mai frumoasă perlă văzută vreodată, e nevoie ca interiorul să câștige în fața exteriorului, e nevoie ca Creatorul să câștige în fața lucrurilor materiale, e nevoie ca acel ”ceva” să iasă la suprafață...

Daca n-ai fi TU...

Dacă n-ai fi Tu, aș uita ce cântec frumos este viața și m-aș lăsa dusă de vârtejul disperării...Dacă n-ai fi TU, nu aș ști ce înseamnă să trăiești, să mori, sau să iubești. Dacă n-ai fi Tu aș uita că dragostea este pentru divinitate si aș atribui-o doar muritorilor,... și n-aș putea iubi cu-adevarat.

Dar Doamne... TU ESTI și iubesc numai pentru că Tu mi-ai pus în inima acest ceva.
M-am uitat la Tine și mi-am dat seama cum trebuie sa iubesc. Mă înveți să tac, să rabd, să lupt...Am văzut că dragostea e mai mult decât ceea ce vedem la oameni. Dragostea înseamnă timp și dedicare, înseamnă un zâmbet cald sau o încurajare. Dar ce greu e câteodată cu trupul acesta de pământ ce mă trage în jos!

Tu ești și am înțeles că iubirea înseamnă viață și moarte, bucurie și suferință, victorie și înfrângere, speranță și disperare, tăcere și cuvânt...

Dar cum poți să înțelegi iubirea când unii se luptă toată viața să înțeleagă doar ce înseamnă suferința sau tăcerea sau moartea...dar să le înțelegi pe toate? Cum să înțelegi ce înseamnă să iubești?

Iubirea mai este și o țară...pe care mulți nu ajung să o viziteze... o țară cu o limba diferită de toate limbile. Poți să cunoști limbi îngerești și omenești și nu te ajută, o țară in care sacrificile umane pălesc și au prețuri mici, o țară în care chiar toată cunoștința își pierde valoarea și când nu mai ai nimic rămâi doar cu ce ești...

....iubirea e de fapt țara în care cu adevărat rămâi cu ce ești, dacă nu mai poți sa zici, să faci sau să ai...

...dacă n-ai fi TU, nu ar fi nimeni care să mă poarte în mâna Lui și să mă ocrotească așa cum numai TU poți!